Prin procedeul de tanatopraxie se realizează conservarea și fixarea proteinei din țesut- un proces în care proteina este modificată, astfel încât aceasta încetează să mai fie un mijloc acceptabil sau aliment pentru creșterea bacteriană. Proteina se stabilizează, sensibilitatea la apă este scăzută și este rezistență la enzimele proteolitice ale ambelor tipuri, autolitice și bacteriene.
În această reacție a proteinelor solubile ale țesutului devin albuminoide sau gelatină solubilă. În același timp, produsele chimice de tanatopraxie distrug temporar orice organism și enzime prezente în țesuturi precum și cele care pot intra în timpul perioadei de după tanatopraxie.
Scopul final al tanatopraxiei este restaurarea și îngrijirea acordată persoanei decedată pentru a recrea forma și culoarea lui naturală.
Conservarea servește că însăși baza pentru crearea și menținerea unui aspect natural, aproape ca în viață.
În principiu tanatopractorul este un creator de iluzii plăcute care estompează urmele suferinței și morții. În practica tanatopraxiei, această iluzie o numim „amintire memorabilă” deoarece va crea în mintea rudelor și a prietenilor defunctului o imagine mentală, care poate fi amintită ani de zile.
